Suflet rebel [Yaoi]

Capitolul I:Un pas inainte

In ultima vreme am de furca cu multe intrebari ce imi dau dureri
de cap, pentru ca nu le gasesc un raspuns. Niciodata nu am cerut ceva,
desi copilaria mea nu a fost tocmai una fericita.
Parintii mei au murit cand eu aveam sase ani si asa am ajuns in grija
matusii mele.Ea a avut mereu intentia de a ma ajuta si a ma invata sa
ma bucur ca sunt viu si nu pot spune ca nu a reusit; dar, cum
intodeauna exista un �dar�, asa a fost si in cazul meu . Matusa
mea,Yumiko, m-a luat in grija ei, inca de cand a implinit douazeci si
sase de ani. Ma simt oarecum vinovat sa stiu ca i-am furat anii de
tinerete pe care cu greu ii mai putea recupera. Era sora mai mica a
mamei mele si intodeauna m-a iubit. Cand s-a intamplat accidentul in
care parintii mei au murit, ea s-a oferit sa ma creasca desi nu o ducea
destul de bine din punct de vedere economic. Pana la varsta de opt ani
nu mi-a lipsit nimic,matusa mea lucra de dimineata pana seara ca sa imi
poata oferi mie tot ce imi trebuie. Nu mi-a lipsit dragostea
parinteasca, pentru ca ea a fost acolo langa mine. Insa m-am simtit
singur.
Intr-o seara cand se intorcea de la servici,in apropierea locuintei
noastre s-a intamplat inevitabilul. Nu am crezut ca si ea va pati la
fel, nu am vrut sa cred asta, dar soarta imi joaca feste. A murit si
ea, m-a abandonat cum au facut toti pana atunci. Nimeni nu l-a vazut pe
vinovat si nici in ziua de azi nu stiu cine a facut aceasta fapta
inumana, dat a reusit sa imi distruga si ultimul sentiment cel mai
pastram.
La inmormantarea ei, nu am plans; eram totusi inca socat si nimeni nu a
fost langa mine sa ma poata ajuta sa imi revin. Nu a fost foarte multa
lume acolo, deoarece nu aveam multe rude si nici cunostinte. Dupa
moartea ei, eu am ajuns la casa de copii. Am jurat ca voi afla cine
mi-a omorat si singura persoana pe care o mai aveam, dar nu mi-am putut
respecta juramantul pentru ca eram un copil ce nu stia prea multe
La orfelinat nu am avut probleme, toti acei oameni se straduiau sa ne
face pe noi fericiti si chiar reuseau. Eu nu intelegeam multe lucruri
deoarece aveam aproape noua ani, eram un copil care a trecut prin
multe, dar nu eram trist. Am crescut la acel orfelinat si singurul meu
prieten adevarat era Tanaka. El se afla acolo fiindca parinti lui l-au
parasit de mic. Am ajuns sa ne intelegem foarte bine. Eram foarte buni
prieteni, dormeam in aceeasi camera si eram mereu aproape unul atuia.
Am crescut practic impreuna.
La varsta de paispe' ani ne-am despartit deoarece el a fost infiat de o
familie.M-am bucurat mult pentru el, desi eram un pic trist ca nu o sa
il mai vad asa des. Dupa plecarea lui, m-am afundat in carti. Am
devenit primul din scoala si porfesorii m-au indemnat sa ma duc la un
liceu unde-mi pot realiza visul. Am fost un pic mirat, practic uitasem
ca traiesc la un orfelinat ,nu imi m-ai aminteam de parinti mei, de
matusa mea si nu vroiam sa imi mai aduc aminte nici de Tanaka. Am
preferat sa ii uit.
Ajunsesem la liceu si eram tot la fel de bun.Eram in clasa a noua cand
ceva m-a facut sa imi pun mai multe intrebari. Eram la ora de
dirigentie cand diriginta a abordat un subiect tabu pentru mine.Ne-a
intrebat in parte, pe fiecare care sunt visele noastre si ce scopuri
avem noi in viata. Eu practic nu stiam despre ce vorbeste.Ce era acela
un vis? Pentru ce sa am eu nevoie de scopuri in viata?Ce inseamna sa
visezi? Cuvinte mult prea straine si mult prea indepartate de buzele
mele.
Niciodata nu m-au preocupat aceste lucruri, timpul a trecut pe langa
mine fara sa observ.Am ramas cu acele intrebari in cap si, fiindca nu
le gasesc o explicatie logica, am hotarat sa cred ca e vorba doar de
niste fleacuri , niste prosti aruncate in vant. Pentru ce aveam eu
nevoie de visuri, de fericire adevarata? Pentru mine acele cuvinte
�Fericire�si �Visare� sunt un mister inteles de altii, dar nu si de
mine.
Am preferat sa fiu indiferent, sa ma izolez de ceilalti si sa traiesc
in patratelul meu de viata. Liceul mi-a acordat o suma frumusica de
bani, de fapt tot meritul meu a fost. O bursa pe care am prins-o din
zbor. Acei bani ii primesc lunar. Asa ca am hotarat sa imi iau un
apartament, nu unul foarte mare, ci unul calduros.
La scoala eram preferatul profesorilor fiindca eu eram elevul care era
�perfect�,cel care se tinea de invatatura,care era constiincios, cel
care nu era rebel si nu facea nici o prostie. Asta credeu despre mine,
insa oare eu ce credeam? Mereu ma prefacem ca sunt fericit,vesel
niciodata posomort sau ingandurat, uram ca cineva sa ma vada asa. Uram
sa-mi arat slabiciunile, dar oare nu prin asta demonstram cat de slab
sunt?
Se terminase semestru I si incepea cel de-al II-lea.In clasa mea s-au
transferat trei persoane, un baiat si doua fete. Sincer in acel moment
nici nu-mi pasa, nu ma interesau persoanele lor, dar habar nu aveam ca
acele persoane imi vor schimba viata. Diriginta i-a prezentat pe noii
mei colegi. Fiindca stateam singur in banca diriga l-a pus pe baiatul
cel nou sa stea cu mine, iar pe cele doua fete impreuna.
Colegul meu de banca era un baiat inalt, cu parul saten spre negru, un
hanorac negru cu multe modele pe el si o pereche de blugi cu taieturi
care il prindeau foarte bine. Ochii ii avea caprui si foarte
stralucitori, era un baiat foarte frumos. Poate prea frumos, desi pe
mine nu prea ma interesa. Mi-am indreptat privirea pe geam si asteptam
sa se termine orele. Mai in toate pauzele l-am evitat, nu am vrut sa
vorbesc cu el, desi parca mi-as fi dorit.
S-au sfarsit si orele, si in sfarsit pot pleca si eu acasa.Ma indreptam
sper iesirea din liceu, dar o voce mi-a intrerupt mersul.
-Hei, asteapta! m-a strigat un baiat cu parul inchis la culoare.
Ma opresc si ma uit la el suspicios.
-Da! Ce vrei? i-am raspuns destul de rece.
-Mda...observ ca nu te-ai trezit prea bine azi, dar asta nu ma
priveste. Am observat ca m-ai evitat azi, n-ai vrut sa vorbesti cu
mine, asa ca acum vroiam si eu sa aflu cum te cheama, daca se poate
si... daca ai un nume.
Avea un zambet foarte larg incat ma facea si pe mine sa zambesc, dar nu
vroiam sa imi fac alti prieteni deoarece stiam cum e sa suferi cand te
vei desparti de ei. Am suferit foarte mult cand parintii adoptivi ai
lui Tanaka s-au mutat in strainatate si am pierdut legatura cu el.
- Rein, asa ma cheama, multumit? Si, nu te-am evitat, doar ti s-a parut.
- Bine, cum spui tu, eu sunt Ryuuki. Deci unde mergi, sper ca nu acasa, nu-i asa?
-Exact acolo, de ce e vre-o probema?
-Pai... daca tot spuneai ca nu m-ai evitat, ai accepta sa imi arati
imprejurimile? mi-a spus acesta cu un zambet ciudat pe buze.
Eram un pic iritat din cauza a ceea ce zicea, dar am acceptat.
-Bine, sa mergem, am zis.
Dupa mai multe ore in care i-am aratat imprejurimile si aflasem multe
despre el, mai exact ca el era din Anglia si ca venise in Japonia
pentru ca unchiul lui era japonez si stia ca Japonia e o tara frumoasa.
Ddin cate am observat eu, era un pic cam rebel poate un pic mai mult,
dar nu intodeauna se arata.
Se facuse seara si deja oboseala incepea sa puna stapanire pe mine.
-Cred ca am sa merg acasa,tu ce vei face? l-am intrebat.
-Pai... ma voi duce la unchiul meu, el e plecat in Anglia cu o afacere
si sunt singur, desi nu imi prea place singuratatea.
O idee mi-a trecut prin cap si am spus-o fara ca macar sa o gandesc.
-Ce ai zice daca ai sta la mine seara asta? Eu locuiesc singur.
-Super, dar sper ca nu te voi deranja.
Doamne, m-a incantat ideea desi in mod normal nu as fi actionat asa. Ma
bucuram ca nu voi fi singur macar pentru o seara. A trecut o saptamana
si el deja ma cunoaste foarte bine, desi eu nu-i spusesem prea multe
despre mine. Ne-am imprietenit foarte usor. Ryu, cum imi placea mie sa
ii zic, a devenit fratele meu, singura persoana pe care ma bazam si
care ma cunostea cel mai bine. Persoana care ma facea fericit, care-mi
zambea sincer si caruia-i zambeam si eu, am devenit foarte apropiati
poate prea apropiati. Il credeam fratele meu, practic asa simteam, nu?
Dar nici macar nu stiam cat de mult ma insel. Si credeam ca si el ma
considera frate, dar si in privinta asta ma inselasem. Absolut in toate
m-am inselat, dar de ce? Ce am facut, astfel incat sa nu observ ca sunt
mintit? Am incercat sa nu devin depedent de el, dar eram si nu
intelegeam de ce. Dar pe parcurs am descoperit.

daca nu primesc nici un comm' nu mai pun continuarea

Frumoasa ideea si foarte dezvoltata. Se vede ca ai experienta cu ficurile si chestiile de genul asta. singura greseala pe care am vazut-o a fost : porfesorii-profesorii. Scrii foarte frumos si imi place. Dialogul nu e sec si naratiunea si descrierea fac echipa buna. M-ai lasat in suspans si imi place asta. Ai putea pune poze cu personajele. Asta atrage cititorii. Astept cu nerabdare nextul.

Capitolul 2:Umbrele adevaratelor sentimente
De cand l-am cunoscut am devenit foarte apropiat de el.Mai tot timpul ne aflam impreuna.Ma facea intotdeauna sa zambesc,desi nu mereu aveam un zambet sincer.El imi da putere sa continui,sa merg inainte si sa imi inving teama,frica,viata si destinul.Alaturi de el ma simt...eu,ma simt bine,si poate as putea sa spun fericit,dar oare asa se difineste fericirea?E frumoasa,dar si cruda.Nu o pot definii,dar simt ca infloreste in interiorul meu.
Incepe o noua zi de scoala.Un nou razboi intre elevi si profesori.
Liceul meu e atat de mare,atat de spatios,plin de atati elevi.Cladirile sunt inalte si spatioase,precum ale unui palat.Colegiul are trei etaje,ferestrele sunt patrate si inalte.Coridoarele sunt lungi si mai tot timpul pustii.Salile de clasa sunt spatioase si pline cu elevi in timplul orelelor.In recreatii toti elevii ies in curtea liceului care e preserata cu banci precum intr-un parc.E un liceu frumos.
Merg pe drumul mult prea cunoscut,ma opresc in fata porti si privesc spre colegiu.Daca as fi stiut ca viata mea s-ar fi schimbat asa mult la acest liceu nu m-as mai fi inscris aici,dar acum nu mai pot sa schimb nimic,el ma leaga de acest loc.
Intr-un final imi fac curaj si intru.Ma indrept spre etajul trei,clasa a IX-a F ....intru in clasa si ma indrept spre al trei-lea rand de langa fereastra a doua banca.El inca nu a ajuns.Ciudat,mereu ajunge inaintea mea.Nici ieri nu prea am vorbit cu el....Poate doar intarzie.Am incercat sa ma calmez,numaram secundele cum treceau si devendeam din ce in ce mai agitat.Parca nu imi mai puteam gasi gandurile, mi-era mai mult teama ca nu cumva sa fi patit ceva... Rabdarea mea se scurgea mai repede decat fiecare secunda pe care o petreceam fara el�
Incepea si prima ora din vinerea asta,el inca nu sosise.Ce tot facea ?Unde putea fi?Cu grijile astea nici nu puteam sta la scoala.M-am invoit pentru toata ziua cu pretextul ca ma simteam rau,deja incepeam sa cred ca nu a fost un pretext,deoarece deja ma durea capul.
Am incercat sa il sun,dar el nimic ,nu raspundea la telefon.Am alergat pana acasa la el.Am ciocanit la usa, insa nimeni nu raspundea asa ca am incercat sa intru.Norocul meu, era deschisa.
-Ryu,esti acasa?Ryu!
Omule unde poti fi? L-am cautat in sufragerie, nimic,in dormitor, nici atat nu era ,in bucatarie nu,nici in baie nu era,mai erau doua camere ce nu le-am verificat,cea a unchiului sau si cea pentru invitati.Le-am verificat si pe acelea.Nervos ca nu l-am gasit am dat cu pumnul in perete si am inceput sa il injur.
-Idiotule unde ai putea fi?Cand pun mana pe tine iti leg telefonul de gat.
-Pai....daca ma ajuti sa ma ridic de aici te las sa imi legi telefonul de gat,spuse Ryu cu un zambet pe buze.
Cand m-am intors Ryu se afla practic sub pat, in sufragerie.
-Ce cauti sub pat?Si esti aproape dezbracat!
-Cred ca am cazut, imi spuse acesta cu un zambet pe buze,si asa dorm eu,in boxeri,trebuie sa ma simt liber.Ce nu arat bine si asa?
-Mda..sigur.
Arata perfect in orice,si imbracat asa e atat de provocator si tentant, dar trebuie sa ma potolesc.Ce mi-as vara degetele prin parul sau negru ca abanosul,ce i-as mai saruta buzele rosiatice si apetisante,ce i-as mai mangaia corpul prin toate locurile,dar astea sunt vise...si visele nu devin realitate. Corpul sau era�fara cuvinte in care il puteam descrie�mintea mea nu se mai putea concentra la ceea ce faceam. Era acolo...se uita la mine cu ochii sai caprui atat de minunati. Dar� la ce ma gandeam? TREZIREA!
-Hei la ce te gandesti?
Itrebarea ma ocolea� am gasit repede un raspuns potrivit. Sau mai bine zis am incercat sa-l gasesc�
-La faptul ca tu,nataraule,de ieri nu mai dai un semn de viata si azi nici nu te-ai stresat sa mai vi si la scoala.Am plecat de aici,vad ca ai ceva mai interesant de facut :sa dormi. Somn usor atunci!
Ma indrept catre iesire, dar el se pune in fata mea si ma tranteste jos,pe parchet si se suie peste mine.Devin din ce in ce m-ai nervos,emotiile nu-mi dau pace,trebuie sa ma calmez. Ce facea? Ce faceam eu? Cum puteam accepta asta? Ce am devenit? Cate intrebari fara raspuns� Intrebari care cuprindeau emotziile traite cu atata inima�
-Hei Rein calmeazate!Ieri am fost sa rezolv niste probleme de ale unchiului meu si am ajuns tarziu acasa si am uitat de toate,iar azi mi-era prea somn sa mai vin la scoala,si oricum e vineri.Telefonul l-am uitat acasa si nu mai stiu pe unde e ca l-am lasat pe silentios.Ce, ai fost ingrijorat?Sau ti-a fost dor de mine?
-Off,frate.....da-te de pe mine si iti spun.
-Ne ne...zi altfel nu ma dau.
-Normal ca am fost ingrijorat,de ce crezi ca am plecat de la scoala.
I-am spus eu asta�? DA, doar era prietenul meu cel mai bun nu? Asa speram si eu�de fapt lumea mea lua o intorsatura groazanica. Ce puteam sa fac? Decat sami urmez inima si destinul� Am oftat adanc fara sa mai scot vreun sunet.
-Multumesc.
In acel moment m-a imbratisat si m-a sarutat pe frunte.Simteam ca iau foc ,parca timpul se oprise si lumea disparuse si eram numai eu cu el .Acolo in infinit.Am hotarat sa nu ma las prada sentimentelor si sa rup acea vraja ,desi mi-ar fi placut sa raman cuprins in ea,dar stiam ca nu e bine si imi faceam singur rau.
-Nu ai pentru ce sa imi multumesti,acum date de pe mine.Ryu ,date !Termina cu joaca si date!Ryu,Ryu ma auzi?
Nu pot sa cred,a adormit .Il ridic si il pun in pat.
-Esti ingerul din viata mea Ryu!
Am spus acele cuvinte crezand ca nu ma aude.Daca nu ma auzea nu aveam de ce sa imi fie rusine sa le zic,eram sigur ca nu ma aude,dar...
-Si tu al meu!
M-am oprit din mers,vroiam sa plec,dar el m-a socat cu acele cuvinte.M-a auzit,si a zis acelasi lucru. De ce? De ce nu m-am putut abtine� dar totusi�a spus acelasi lucru. Sentimentul pe care il aveam era misterios si se plimba prin tot corpul meu dandu-mi fiori fierbinti. Dar� ce ma fac,cum sa reactionez?!?
-Rein...a...vreau sa spun ca...
Insa nu l-am lasat sa vorbeasca,mi-era teama de ce voi auzi,nu vroiam sa stie ce simt pentru el.
-Ar fi bine sa te odihesti.O sa vorbim alta data.Culcate.Pa
Dupa ce mi-am luat la revedere de la el am si fugit spre usa,dar usa s-a deschis si un barbat de cam vre-o 24 de ani a intrat.Am banuit ca e unchiu sau,si asa era.
-La revedere,o zi buna.Am vrut sa plec sa nu mai stau nici o secunda ,insa destinul e impotriva mea.
-Stai ...Cine esti si cum te cheama?
Avea un zambet atat de bland,atat de placut ,parul lui brunet cu tente de albastru ma fermecau.
-Sunt colegul lui Ryuuki,si nu va priveste cum ma cheama.O zi buna.
Am plecat inchizand usa cu putere.

Sper ca va placut,capitolul urmator sper sa il fac mai bun!

Deci vad ca ai scris si tu un fic si cum nu ai postat inca prea multe
capitole m-am gandit sa citesc si eu ( de obicei cand vad un fic cu mai
multe capitole mi'e lene sa citesc,e mai usor daca citesc fiecare
capitol odata postat ca sa pot si comenta ^^ ) In fine pot spune ca
mi-au placut foarte mult cele doua capitole. Oh My GOd,dar ce
imaginatie frumoasa ai. Imi place modul cum scrii si ideea cu siguranta
este foarte buna.
Rein a suferit atat de mult si chiar a " uitat " acele lucruri . Este o
fire puternica. SI pare un baiat foarte interesant,iar Ryu Oh My God
pare personajul perfect
adica numele lui este extraordinar ( sorry but chiar ador acest nume )
. Oricum ideea ta este foarte buna pentru acest fic si de abia astept
sa vad ce se mai intampla in continuare,drept urmare astept cu
nerabdare urmatorul capitol.
Chiar m-ai surprins ( foarte placut ) prin modul tau de a scrie si in principal prin ideea ta ^^
E foarte bine si sper sa pui cat mai curand urmatorul capitol,mor de nerabdare sa vad ce se va mai intampla.
Revenin si numele ficului imi pare genial : Suflet Rebel, de unde ti-a
venit ideea asta? Nu conteaza oricum e foarte faina. Asa ca succes la
scris si sper sa evoluezi cat mai mult
(Am vazut si cateva greseli de tastare si exprimare pe ici colo dar nu cred ca este cazul sa le mentionez )
Succes si astept urmatorul capitol !!

Ja

Am ajuns si eu pe aici...
Pai c pot spune... ma-i facut curioasa dupa ce am citit primele randuri si sa stii ca atunci cand e vorba de yaoi nu prea ma vezi prin preajma. Imi place scenariul povesti, descrierea ( desi pentru mine in anumite momente este prea amanuntita -_-' ) naratiue ai din plin iar dialogul nu e sec. Spor la scris in continuare si astept capitolui urmator!

Buna!
M-am gandit sa trec si eu pe aici.Imi place si povestea ta.Mi se pare foarte interesanta.Ideea ta e foarte buna.Abia astept sa citesc si urmatorul capitol.Si sper sa il continui.Bye Bye!

Salut! Din nou eu!Pai ce vroiam sa zic e ca am vazut chiar ieri un film care mi-a placut enorm pana fata zicea ceva de genul: " De ce nu pot fi si eu o fata normala? De ce nu pot sa plac un baiat pe nume X?( aici nu imi mai amintesc bine numele) Acum stiu de ce: eram indragostita de o fata" de aici eu mi-am pierdut interesul si am schimbat canalul, dar vrei sa stii care a fost primul lucru la care m-am gandit cand am vazut partea aia? Ei bine asta a fost: Hei, parca am mai vazut asta undeva! A fost deja-vu la greu! Si stii ce e si mai ciudat? E ca povestea seamana leit cu acel film, numai ca e in varianta masculina! Ei bine eu nu zic acum ca te-ai luat dupa film, sincera sa fiu dupa ce vazusem Harry Potter incepusem si eu sa scriu niste povesti in acel gen numai ca in varianta feminina apoi dupa vreo saptamana mi-am dat seama ca deja plagiam. Nu te acuz, nu zic nimic, dar in cazul in care te-ai luat dupa un film sau ai de gand sa te iei, iti dau un sfat: Nu o face! De ce? Pai pentru ca in primul rand o sa iti aduca o reputatie proasta si in al doilea rand in acest fel nu iti dezvolti deloc imaginatia!
Acum daca am fost rea sau te-am jignit in vreun fel trimite un PM si rezolvam problema!
Bye, Bye!