Oare cât? (SasuHina)

HellO! Am început să scriu un fic, pe care l-am postat şi pe zup, şi pe care îl postez acum şi aici. Uhm. Aştept păreri, critici, sfaturi şi tot ce se poate.


Disclaimer: Nu deţin nici un personaj (în afară de cele create de mine) ce aparţin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/ manga-ul Naruto şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/ întâmplări.

Capitolul I:
„ O inimă peticită ce a invăţat să se mintă. Gândesc asta iar, şi totuşi e ciudat că toţi şi-au revenit, mai puţin eu. Nici măcăr nu am fost prietene foarte bune, eram doar simple amice, şi totuşi nu inţeleg de ce m-a marcat atât de tare moartea ei...”
- Hina scump-o, eşti bine? Mă intrebă Sakura.
- Da, cred că da...
- Hinata Hyuuga, dacă nu iţi iei gandul de la Aysa, jur că te bat. Treci peste asta, viaţa merge mai departe cu sau fără ea. Aproape că nici nu vorbeai cu ea şi acum stai şi jeleşti. Termină odată, lumea nu se va opri in loc doar pentru că tu suferi.
- Bine! Îi raspund eu sec şi totuşi răstindu-mă.
Si totuşi, i-am spus că nu mă voi mai gândi, dar ştii ce greu e? M-am saturat, toată viaţa am fost o sentimentalistă. Mereu mie mi-a păsăt, chiar dacă celorlalţi nu. Dar acum e iarăşi vorba de mine, şi de Aysa.
Probabil v-am scos din sărite deja cu Aysa mea... Ei bine, de cunoscut, nu prea am cunoscut-o. Stătem cu ea doar la orele de biologie şi chimie. Nu era cine ştie ce frumuseţe, insă era o fată simplă, deşi părinţii ei aveau şi au, ma rog, foarte mulţi bani, ea niciodată nu era infumurată. Treaba proastă la ea, era că era mult prea timdiă, chiar mai timidă ca mine, şi asta e ciudat, pentru că eu sunt stupid de timidă. Mda, iarăşi ma vait, nimic nou la mine.
Sakura e cea mai bună prietenă a mea, deşi suntem două firi mult prea diferite. Poate că asta e şi chestia care ne ţine impreună, diferenţa uriaşă dintre noi. Eu şi ea ne contrazicem şi în privinţa culorii de la chiloţi, dar asta e altă mâncare de peşte.
Ei bine, liceul la care învăţ este unul foarte bun, la care nu intri prea uşor, doar dacă ai pile, desigur. Dar eu nu sunt atât de bogată, deci a trebuit sa invăţ pe brânci să ajung unde sunt acum. Acolo mi-am cunoscut mare parte din prietenii pe care îi am acum. Ten-Ten, Temari, Ino, Kiba, Naruto, sunt cei mai apropiaţi prieteni ai mei. Cred ca Sakura îl place pe Sasuke, deoarece mereu roşeşte când il vede, iar eu, până mai ieri puteam să jur şi să bag mâna in foc că îl iubesc pe Naruto. De fapt, l-am iubit. În prima zi de liceu, mi-a captat cu totul atenţia. Părul lui blond, precum spicele de grâu, şi ochii ăia albaştri şi sinceri în care mă pierdeam ori de câte ori îi priveam, şi fără să mai vorbesc de zâmbetul până la urechi, m-au fascinat cum nu se poate.
Gândesc, gândesc şi...piua că mă va durea capul de la atâta gândire, sau poate e doar vina mamei ce mi-a întrerupt şirul gândurilor...
- Hinata, a sunat Ino să-ţi reamintească că la ora şaisprezece vă vedeţi în parcul central.
- Bine mamă, dar aş aprecia tare mult dacă ai bate la uşa data viitoare când vrei să intri in camera mea.
- Iar începi Hina? Sunt mama ta, nu înţeleg de ce reacţionezi aşa...
Apoi a plecat. Ei şi? Care mama naibii e problema ei? Cică eu eram aia adolescentă, aia cu probleme de comportament, etc.
Uneori nu o înţeleg, şi am impresia ca nici ea pe mine, şi nu ma încânta deloc asta.
Plictisită la culme de „activitatea” statică de care aveam parte in casa, imi i-au haina şi ma duc în parc. Desigur, singură. Am şi eu nevoie sa respir, ce papucii mei?
Mă aşez pe o banca oarecare, nu-mi pasă, e oricum doar o bucată de lemn, fără suflet, care nu simte şi la dracu că o invidiez. O mulţime de oameni ce trec prin faţa mea, par atât de fericiţi...Dar oare, chiar sunt?
Nimic, nimic, nimic, şi wow. Ăsta da băiat draguţ... Brunet, ochi negri, par ciufulit, Dumnezeule, e un înger cazut in iadul ăsta pe care noi traim. Se apropie de banca pe care eu sunt aşezată, şi se aşează, fără să ma întrebe dacă se poate lua loc. În gândul meu sunt tare revoltată, şi dăcă acum doua minute îl vedeam ca pe un înger, acum i-aş putea spune vreo două vorbe de dulce.
Când am văzut că se mai şi crăcănează, mi-a crescut tensiunea, şi i-am spus:
- Auzi mă, tu nu te cam înveţi?
- Te-am băgăt eu in seamă?
- Uite cum stă treaba, dacă ai de gând sa faci pe inteligentu, să ştii că nu îţi merge cu mine. Şi nu mă mai enerva şi tu, sunt destule persoane care fac asta.
- Mda, exact cum credeam. Eşti doar o altă târfă răsfaţată.
Am luat foc. Cum a putut nemernicul ăsta, pe care cu câteva clipe in urmă l-am comparat cu un înger să mă facă târfă.
- Uite aici nene, cu cine mama naibii ai impresia că stai de vorbă? Cu prietena ta? Nu scumpu, stai de vorbă cu mine, şi dacă vrei parerea mea, să ştii că eşti al naibii de idiot!
Apoi m-am ridicat şi am plecat din parc mai nervoasa decat atunci când am venit. Grozav!




Capitolul II:
Mă îndrept spre casă fierbând de furie, mie chiar nu-mi vine sa cred că o persoană aşa drăguţă ca el, poate să ascundă un suflet atât de rece şi indiferent. El mă face târfă, dar la naiba, el vede ce idiot e? De ce papucii mei mă plâng toată ziua? Pentru că sunt o fraiera, o aiurită şi nu mă pricep la altceva. Dar acum pun punct, şi sunt mai mult decât hotărâtă să mă schimb. Iar eu când spun schimbare....este schimbare RADICALĂ!
Scot telefonul din buzunar şi văd că ceasul indică ora paisprezece. La cât trebuia să ma duc in parc?
Aaa, da, la ora şaisprezece. Desigur, am spus că ma schimb radical, şi la naiba, asta voi face. Îmi schimb direcţia şi mă îndrept către coafor. Pe drum nu m-am întâlnit cu nimeni, slavă Domnului, nu am chef să dau explicaţii tuturor. Păşesc increzăzoare in holul coaforului, unde o doamna roşcată cu ochi albaştri mă întâmpină, şi-mi spune să merg in salonul numărul cincizeci. Aprob din cap şi pornesc către salon. L-am căutat mult şi bine, credeam că nu îl voi găsi azi. Îmi ating părul mov şi lung până la şolduri încă o dată, apoi deschid uşa. Femeia care urma să mă tundă, şi pe care, după cum văd o cheama Ayaka, are un par minunat, blond...Cam ca....Naruto. Şi ochii ăia albaştri pe care îi poarta şi ea, sunt minunaţi.
Ma roagă să mă aşez şi mă întreaba:
-Domnişoară, ce fel de tunsoare v-ar plăcea?
-Păi, în primul rând te-aş ruga să nu-mi spui „domnişoară”, ci Hinata, cred că suntem tare apropiate la vârstă. Şi apoi, nu ştiu, vreau să ma tunzi astfel incât să araăt complet diferit faţă de cum arăt acum.
-Înteles dom`căpitan! Răspunse blonda râzând.
Apoi a trecut la treabă şi în decurs de jumătate de oră, am fost gata. Când m-am privit în oglindă, am rămăs surprinsă într-un mod plăcut. Părul meu mov, care cândva depăşea şoldurile, acum e doar până sub umeri, tuns în scări. Îl ador. Îi mulţumesc Ayakăi pentru munca depusă cu claiele mele de păr, apoi plec.
Acum ma voi duce la mall, să îmi i-au haine noi. Nu mai am foarte mulţi bani la mine, deci aleg doar o rochie lila, care nu depăşeşte genunchii, o pereche de pantaloni scurţi de blugi, şi un maieu albastru cu modele pe el. La rochia lila am găsit o pereche de balerini lila, cu care se asortează perfect, iar la acei pantaloni cu maieul albastru, am optat pentru o pereche de sandale albe.
Verific iar ceasul, care de această dată arată ora cincisprezece treizeci. Mă indrept liniştită spre casă, gândind că stau aproape de parc, şi că oricum eu ajung prima mereu.
Spre bucuria mea, pe drum nu m-am întâlnit cu nimeni, cred că din cauză că e o caniculă de nedescris…
Intru în casă şi am plăcerea de a vorbi singură. Motivul? Ăştia iar au plecat, şi pe mine nu m-au anunţat. Ceva normal….
Mă îmbrac cu pantalonii scurţi, maieul albastru şi sandalele, îmi iau telefonul şi ma îndrept leneş spre parc.
Îmi amintesc iar de băiatul care m-a făcut tarfă, şi incă am dezamăgirea că l-am comparat vreodata un cu un înger.
Am ajuns şi se pare că azi am stricat “recordul”. Nu am ajuns eu prima, déjà aici sunt Temari, Sakura, Naruto şi…Dumnezeule, cât de oarbă pot fi? Brunetul de faţă, adică Sasuke, e brunetul din parc pe care eu l-am comparat cu un înger, ţi care m-a făcut tarfa.
Ajunsă lângă ei, îi salut, iar ei mă ignoră.
-Hei! Am făcut eu ceva? Doamne, măcăr nu trebuia să mă chemaţi dacă mă ignoraţi.
-Hina, tu eşti? Mă întrebă Temari mai mult ca uimită.
-Da, eu sunt. De ce?
-Pentru că nimeni dintre noi nu te-a recunoscut. Arăţi fabulous.
-Mda, ciudat…spun eu sec.
-Uite Hina, chiar ne pare rău, doar că tu mereu ai fost îmbractă în haine care te făceau să pari...
-Invizibilă? O întreb eu destul de iritată.
-Da. Ne pare sincer rău. Încercă Temari să-i disculpe pe toţi.
-Mă rog. Mergem?
Mă simţeam sincer ciudat, adică ştiam că lumea nu mă prea observă, dar nici chiar să fiu invizibilă. Am luat-o, cei drept, ca oaia înaintea tuturor, deşi nu ştiam unde vor să mergem. Eu vroiam tare mult să văd un film, dacă ei nu voiau, era problema lor. Cu sau fără ei, eu merg la cinema.
-Hina scump-o, unde mergem?
-Saku, fără supărare, eu vreau să merg la cinema. Vreau să un film, chiar dacă voi nu vreţi.
-Este in regulă. Mergem cu toţii la film.
In fine, sărind peste toate discuţiile lor foarte plictisitoare, în care se tot plângeau că ba au fundul prea mare, ba sâni prea mici, ba şolduri prea late, sau sunt prea slabe sau prea grase, mi-am cumpărat bilet şi am intrat. Soarta m-a aşezat exact lângă Sasuke, însă am de gând să îl ignor.
După jumătate de film, timp în care desigur că m-am plictisit, am primit un sms de la mama, care desigur că bănuia că sunt la film, şi m-a chemat acasă. M-am ridicat şi am luat-o uşor spre ieşire.
Tot drumul am avut o senzaţie ciudată, ca şi cum cineva ar fi in spatele meu, dar nu am îndraznit să întorc capul. Mi-e teamă şi mai e destul de mult pana acasă.

Uhm. Am venit cu al treilea capitol, desi nu stiu cat de bine e :-".
Sper sa va spuneti parerea cat de curand ;

Capitolul 3

Inaintasem deja mult insa sentimentul acela groaznic inca incoltea in sufletul meu. Si din pacate tot mai mult. Miscarile inimii mele au inceput sa fie tot mai dese si mai puternice. Stiu ca cineva ma urmareste, insa nu stiu cine si de ce. Sa o iau pe scurtatura oare?
Hm, asta ar insemna sa o iau printre blocuri, si acolo sunt copiii cu parintii lor, nu mi se va mai intampla nimic, acolo voi fi in siguranta. Asa fac, ma duc printre blocuri.
Am inceput sa merg mai incet, dar am fost foarte surprinsa sa vad ca nu e nimeni acolo unde eu chiar doream sa fie.
Inima mea a luat-o razna cu totul in momentul in care am simtit o mana pe umarul meu. Imi este teama sa ma intorc. Nu stiu cine e sau ce vrea de la mine.
-C…Cine esti?
-Oare? Deci tu erai asa zisa tarfa din parc, nu?
Atunci am simtit ca am luat foc. Idiotul de Sasuke m-a urmarit. Ce treaba are nesimtitul asta cu mine?
-Ce vrei de la mine Sasuke?
-Ce vreau? Ah, nimic special. Intai, vreau sa vorbesti cu Temari. Vreau s-o fac a mea.
-Esti un curvar nenorocit! Cum imi poti cere asta? De ce lui Temari? De ce nu te duci la tarfele care te satisfac mereu?
-Pentru ca o vreau pe Temari.
Cum poate sa-mi ceara asta? Temari este una dintre cele mai bune prietene a mele. E un nenorocit. Ii arat eu lui. Ii va parea rau ca mi-a cerut asta.
-Sasuke, esti un mare idiot daca tu iti inchipui ca eu voi face asta. Asculta aici! Temari e prietena mea, si ea nu te place pe tine, ea…Doar nu conteaza pe cine place ea. Ideea pe care tu trebuie sa o intelegi este ca Temari nu se va culca cu tine. Singura care ar face asta, ar fi Sakura, si probabil doar de aia ca e indragostita de tine. Sau cel putin era.
-Ah, ar trebui sa-mi pese ce simte stearsa aia? Uite cum sta treaba. Sakura e plictisitoare, toti ne vedeti cuplul perfect. Ea cuminte, eu rau, bla bla. Nu e asa, bine? Eu nu o iubesc si n-o voi putea iubi.
-Nu-mi pasa, da?
Apoi am luat-o la fuga. Nu pricep, ce mama masii are curvaru` asta nenorocit cu Temari a noastra. Stiu ca nici eu nu sunt perfecta, sau poate nu ma vad in stare sa-l critic, insa a intrecut masura. E doar un rasfatat nenorocit. Sa-l ia naiba.
Furia din ochii mei crestea tot mai mult. Doresc enorm sa-l pleznesc. E un idiot.
De acord, ma voi calma, trebuie sa ma calmez, nu merita sa-mi stric eu ziua pentru un prost ca Sasuke.
-Mama, am ajuns. Ce s-a intamplat?
-Scumpa mea, ce bine ca ai venit. Eu cu tatal tau am primit niste slujbe mai bune intr-o alta tara…
-Dar mama,!
-Hina scumpo, lasa-ma sa termin. Cum esti deja destul de mare, nu vrem sa te luam de aici. Vrem sa termini liceul ca lumea, asa ca, noi avem incredere in tine, deci vei ramane singura. Daca ai nevoie de ceva, ii ceri matusii tale.
-In regula mama.
-Pa scumpo!
-Ce, deja plecati? Dar…
-Scuze scumpo. Azi dimineata am aflat ca plecam. Te iubim.
Apoi au plecat. Ce mama naibii? O i-au eu razna? Da, sigur asta este. Nu se poate. Intai Sasuke imi spune ca vrea sa i-o traga lu` Temari, ai mei au plecat si m-au lasat singura, ce mai urmeaza?
Deschid laptop-ul si intru putin pe messenger.Nu e nimeni interesant. De fapt, nu vreau eu sa fie nimeni, si chiar daca ar fi, nu am chef de nimeni. De ce sunt atat de distrusa?
Oare de ce ma deranjeaza ca Sasuke vrea sa i`o traga lu` Temari? Doamne, doar nu-l iubesc….
Si totusi, trebuie sa recunosc ca… Oh nu, Hinata nu fi proasta. El nu s-ar uita la una ca mine. Eventual ma fute si porma isi bate joc de mine. Nu mi-as dori asta. Adica…uf, ce viata de rahat.
El o vrea pe Temari, iar eu il vreau pe el. Asta nu este corect deloc.
Ce dracu`? Aa, bate la usa.
-Gaara, nu am chef de vorba chiar acum. Nu ma simt in stare.
-Hinata scumpo, eu nu am venit sa stam de vorba?
-Atunci de ce ai venit? L-am intrebat eu confuza.
-Sa, te fac a mea si punct.
Am simtit cum m-a luat pe sus, si m-a dus in dormitor. Doamne, eu nu vreau asta. Imi amintesc clar ca ma zbteam si dadeam din picioare. Urletele mele se puteau auzi pana la usa de la intrare. Mi-a rupt tricoul masandu-mi sanii. Adevarul e ca imi provoca o placere ciudata, insa nu vreau cu el.
-Gaara, te rog termina!
Dar el nu mi-a raspuns. Se pare ca era foarte multumit de ceea ce facea. Mi-a smuls sutienul, apoi facand cerculete cu limba pe sanii mei, coborand tot mai jos. Plangeam si tipam, ma zbateam, ma durea capul, si ma siteam dezgustata. Nu vroiam asta. Ma enerva.
S-a auzit usa! Sau mi se pare. Cine sa vina la ora douazeci la mine acasa?
Chiar cand mi-a desfacut fermoarul de la pantaloni si si-a introdus mana in ei, masandu-mi zona intima, usa dormitorului s-a deschis brusc. Poate era din cauza ca eu tipam in halul ala…
-Idiotule, ce-I faci?
-Konan, ce mama naibii cauti tu aici?
-Las-o idiotule, I se aude gura de la parter, tu nu vezi ca nu vrea?
-Mda, ma voi intoare Hinata, n-ai frica.